Postarea nu are legătură cu toată faza cu furtuna din Sahara, sau cu codul galben de furtună. Nu vreau să pară că postările de pe acest blog au la bază asemenea subiecte... ordinare, realistice, deloc profunde. Vreau să vorbesc despre ploaie nu ca despre un fenomen natural, ci ca despre un fapt care debordează de profunzime artistică, de ceva care inspiră la creativitate. Pentru că asta înseamnă, de fapt, pentru mine.
O zi cu ploaie este diferită pentru mine faţă de alte zile, din mai multe puncte de vedere. Atunci când cerul este înnorat, iar apa rece ca gheaţa cade asupra pământului în picături atent sculptate, mă simt ca într-un imens balon de săpun, elastic şi confortabil ca cel mai pufos fotoliu, protejată de toate relele, de toate fantasmele. E ca şi cum timpul se opreşte, şi ploaia cade, cade, şi nimic nu se schimbă. Din pricina norilor, nu poţi vedea cum soarele străbate cerul, şi ai vaga impresie că eşti blocat în timp, şi nu poţi face nimic în legătură cu asta. E o senzaţie magică... flawless.
Când afară plouă, eu mă simt creativă şi energică, şi mă ocup mai uşor de micuţele mele proiecte creative. Micuţe, micuţe, ca şi acest blog. Pur şi simplu, îmi pun căştile în urechi, ascult muzica mea preferată, scriu şi... totul dispare. Iar afară ploaia cade în continuare. E nevoie să mă repet? O senzaţie flawless.
Şi se pare că ploaia nu înseamnă enorm numai pentru mine. De altfel, este chiar un site dedicat acestui fenomen natural special. Verişoara mea ( pe care aici o numesc... TVDFan :) Da, ştiu, dau nişte denumiri nasoale... ) a fost cea care mi l-a arătat şi, prin intermediul acestei postări, îi mulţumesc din nou şi o pupăcesc. Ei bine, site-ul se numeşte RainMood.com, şi îţi permite să auzi sunetele ploii care, apropo, sunt extrem de relaxante ( un alt motiv pentru care îmi place ploaia ) : http://www.rainymood.com/ Mi se pare o idee inspirată, ce-i drept. Când vreau să mă relaxez, ascult ploaia, chiar şi dacă afară e soare. xD
Şi, pentru că acum sunt melancolică şi nu ştiu de ce, vă las cu o piesă tristă, dar de-a dreptul superbă... cu întârziere scriu, pe 15 aprilie 2012, s-au împlinit 100 de ani de la scufundarea Titanicului, unul din cele mai controversate şi mai sfâşietoare dezastre navale din istorie.
Acum gata cu melancolia... în fond, e destul de senin afară, deşi e seară. :)
XoXo,
Tanya Amy.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu