Cum să mă contactaţi...

Eu mă consider o persoană comunicativă, şi vreau să îmi fac prieteni în toată ţara şi, de ce nu, şi peste hotare. Am deja foarte mulţi prieteni prin corespondenţă ( pe mess şi la telefon, deoarece mai nimeni nu trimite scrisori nowadays ) , din Banat până în Maramureş, din Moldova până în Dobrogea. Şi vreau să îmi fac cât mai mulţi, să fac schimb de păreri, preferinţe, experienţe, deoarece fiecare om este diferit în felul său, şi fiecare zi este diferită faţă de cea precedentă. Aşa că, simplu, vă spun cum mă puteţi contacta, dacă doriţi să vă faceţi noi prieteni, ca şi mine.

Îmi puteţi trimite e-mail-uri pe adresa amy.tanya_97@yahoo.com şi, dacă aveţi Twitter, îmi puteţi da follow la contul @AmyTheStrange; sper să reuşesc să dau follow înapoi, dar am ceva probleme, zilele astea, cu follow limit . Contul de Facebook nu vi-l dau, pentru că este privat, dar ştiţi că am o pagină de Facebook cu şi despre Justin Bieber, unde, dacă vreţi, îmi puteţi lăsa un like. Pe Quizilla, îmi puteţi da cerere de prietenie şi mesaj la contul DaianaFreeGirl. Am şi un cont de Tumblr, dar pe acela nu intru mai deloc, deci nu cred că puteţi da de mine acolo.

Cam acestea sunt reperele pe care vă las să le ştiţi despre mine... aşa că aştept mesajele voastre. :)

XoXo,

Tanya Amy.

Gata şi cu examenele...

... mai mult sau mai puţin. Ca elevă de clasa a VIII-a, am dat Evaluările Naţionale la limba şi literatura română şi la matematică. Azi am avut ultima probă scrisă, cea la matematică, şi practic vacanţa de vară a început pentru mine. Şi totuşi, am fost şi eu implicată în scandalul-monstru cu predicativa şi subiectiva buclucaşe. Eu am pus predicativă, şi sunt măndră de asta, pentru că AŞA ESTE CORECT. Nu stau acum să vă prezint raţionamentul meu, care şi aşa este îndreptăţit. În plus, nu am chef să mă cert cu nimeni. Doar că nu este absolut deloc corect, deoarece acest subiect este ambiguu, iar răspunsul poate fi interpretat. Astfel, sute de elevi buni au fost depunctaţi din prostia altora. Simplu şi nimic mai mult.

Propunerea mea: să trecem peste.

În sfârşit, pentru mine a sosit vacanţa de vară. Voi scrie mai mult la poveştile mele, şi voi posta mai mult pe blog. Pentru mine urmează admiterea la liceu, şi un nou început, cu alte cuvinte. Sper să apuc să scriu cât mai mult, şi să împărtăşesc aceste experienţe cu voi, cititorii blogului meu micuţ.

In other words, sper să îmi citiţi blogul!

XoXo,

Tanya Amy.

I'm a little monster from this gaga Wonderland. :)

Titlul postării nu minte... I'm a little monster and I'm proud of it! Pasiunea mea pentru controversata artistă Lady GaGa îşi are rădăcinile în teribilista de mine de la 12 ani... da, eram o rebelă. Acum parcă m-am mai potolit. Anyway, back to the story. În acea perioadă, GaGa era la începutul carierei sale, şi îmi amintesc ca şi cum ar fi fost ieri că ascultam "Just Dance" , "Poker Face" şi "Love Game" şi bâţâiam din cap întocmai ca o rocker-iţă. Hah, ce vremuri. Greu de crezut că acum îmi plac Justin Bieber şi Taylor Swift, dar nu mă deranjează actuala situaţie câtuşi de puţin.
Oricum, Lady GaGa rămâne o parte importantă din personalitatea mea, deşi nu mai sunt fană ca pe vremuri. Ea este unul dintre oamenii care m-au convins că trebuie să mă simt extraordinar în pielea mea, că trebuie să fiu eu însămi, că nu trebuie să mă ascund. Şi exact aşa fac. M-am săturat de tot ce ar putea însemna stârpirea personalităţii noastre adevărate, a înăbuşirii a ceea ce contează mai mult pentru noi. Despre acest subiect deosebit de delicat în ziua de azi, am scris în postarea precedentă, aşa că nu mai insist. Oricum, GaGa nu e doar o artistă originală sau, după cum spun alţii ( haterii, mdeah :D ) , cineva care cerşeşte atenţie, ci un model din multe puncte de vedere. Merită să fim noi înşine, să ne dezvăluim adevăratele caractere, să dovedim că suntem incredibili şi dacă nu corespundem tiparurilor plicticoase ale societăţii zilelor noastre. Pentru că aceasta este o realitate, şi cu toţii trebuie să fim CONŞTIENŢI de ea!
Iar am deviat de la subiect. Cum spuneam, deşi nu mai sunt aşa mare fană ca pe vremuri, sunt încă a little monster... in a gaga Wonderland, of course. xD Uneori, îmi place să fiu mai gaga, mai excentrică, mai crazy. Doar uneori, din fericire. În restul timpului, sunt tăcută. Nu mă întrebaţi dacă e mai bine aşa, e de preferat să decideţi voi.
Aşa că, înainte să vă faceţi prejudecăţi legate de un anumit artist, vă spun un lucru: nu apelaţi imediat la ură. Lăsaţi-vă timp să cunoaşteţi munca respectivului om şi, cu această ocazie, să îl descoperiţi cu adevărat. Mulţi au făcut acelaşi lucru şi cu Justin, ceea ce mi se pare greşit. Toţi artiştii sunt oameni demni de admirat şi de respectat.
!!! În cazul meu cu Selena, e cu totul diferit... din motive doar de mine cunoscute!
Mesajul este simplu: don't hate them without reason!

XoXo,
Tanya Amy.

Being me is a mistake?

... because, nowadays, everyone acts like it is.

Nu sunt o teribilistă, şi nici nu militez pentru drepturile tinerilor neliniştiţi. Nu vorbesc despre lupta interminabilă cu "babacii" care nu ne înţeleg. Ci despre lupta cu cei din jurul nostru şi, mai cu seamă, cu noi înşine.

E vorba despre toţi cei care, prin comportamentul lor şi prin cuvintele lor, vorbe de doi bani, ne fac să vrem să fim altcineva. Aceasta este una dintre cele mai mari greşeli pe care un adolescent în căutarea propriei personalităţi, care se ocupă cu conservarea proprului stil, o poate face. Din păcate, astăzi, societatea are o bază instabilă pe ceea ce e considerat "cool" să faci şi să spui. Involuntar, ne supunem acestui stil prostesc. Acceptăm o dominaţie inutilă. Ne lăsăm schimbaţi de cei care nu au dreptul nici măcar de a obiecta împotriva stilului nostru. Le oferim puterea pe care ei şi-o doresc atât de mult.

Întrebarea e: oare merită?

O să fiu directă: dacă vă simţiţi ciudaţi, fiţi ciudaţi! Sunteţi cu toţii incredibili. Un băiat poate fi cool şi dacă nu înjură şi nu fumează. O fată poate fi o divă şi dacă nu poartă roz şi nu stă cu cei mai populari puşti din şcoală. Cu alte cuvinte, fiţi voi înşivă. Faceţi ceea ce simţiţi că trebuie să faceţi. Spuneţi ceea ce credeţi că e bine să spuneţi. Jucaţi după propriile reguli, şi nu după ce alţii impun fără rost. Contrar a ceea ce "elita" tinerimii zilelor noastre spune, toţi suntem egali, toţi suntem oameni de preţ. Acum depinde de fiecare dintre noi cum ne folosim calităţile, defectele, talentele şi aptitudinile cu care am fost înzestraţi. NUMAI de noi, nu de alţii, care consideră că sunt îndreptăţiţi să facă pe şefii.

Vă spun direct: ascultaţi-vă vocile interioare. Dacă vreţi, faceţi ceva nebunesc, nu are de ce să vă pese de ce spun "cei cool" . Dansaţi în ploaie. Avem o singură viaţă, pentru numele lui Dumnezeu! Cum se presupune că vă trăiţi viaţa, dacă ea vă este ghidată de cineva de vârsta voastră, conform unor tipare tâmpite de care ar trebui să te doară fix undeva?

Nu mă consider, şi nici nu vreau să fiu o sfătuitoare bună. Totuşi, tot ce îmi doresc este să văd că toţi tinerii din această lume minunată se bucură de vieţile lor, făcând alegerile corecte pe cont propriu. Nu mai vreau dominaţie, vreau egalitate. Şi am vaga impresie că nu sunt singura care vrea asta.

Acum vă las cu o piesă Katy Perry, ca să îmi închei pledoaria.

XoXo,

Tanya Amy.

Cel mai talentat român, deci...?

Simţeam nevoia să scriu o astfel de postare, de vreme ce aseară a avut loc marea finală a concursului de talente "Românii au talent" ! Pentru mine, acest concurs înseamnă foarte mult. În primul şi în primul rând, a fost primul show de talente românesc şi, implicit, şi cel de mai de succes. La "Vocea României" m-am uitat destul de puţin, iar la "X Factor" deloc, pentru că nu mi-a plăcut. Punct şi de la capăt. De asemenea, este un show patriotic, pentru că nimeni nu se compară cu noi, românii. Vorba mea cunoscută: "Păi da' bineînţeles!" . Anyway, aseară a fost marea finală, a cărui câştigător a fost mentalistul Cristian Gog, în vârstă de 30 de ani.
FELICITĂRI, Cristian!!! xD
După ce a uimit juriul şi audienţa în preselecţii, îndoind metale cu mâinile goale, şi a şocat o ţară întreagă în semifinale, practic citind gândurile unor oameni aleşi la întâmplare din public, a reuşit să îi lase pe toţi cu gura căscată în finală. Pe scenă, a adus o servietă simplă de metal, şi i-a pus pe membrii juriului- exigentul Mihai Petre, simpatica Andra şi şarmantul Andi Moisescu ( nah, am o slăbiciune pentru el, aruncaţi cu roşii în mine :P ) - să ghicească ce conţine misterioasa geantă din metal. Răspunsurile au fost simple, date prompt: Mihai a zis că sunt documente, Andra a spus că servieta este goală, iar Andi a răspuns că în servietă se află numele câştigătorului competiţiei. Pentru moment, Cristian a abandonat servieta într-un colţ al scenei- unde nu a scăpat de privirile de vultur ale juraţilor, cum s-a admis mai târziu- şi a făcut un alt număr: conectat la un aparat medical special de cardiologie de către un doctor specialist şi asistenta dumnealui, a arătat tuturor cum şi-a oprit bătăile inimii! Recunosc, atunci mi-a bătut mie inima foarte tare... mă aşteptam să cadă lat la pământ în orice secundă... Anyway, momentul complicat a trecut, iar Cristian s-a întors la valiză, de unde a scos un plic... din plic alt plic sigilat... iar în plicul sigilat erau trei foi, una pentru fiecare jurat, pe care erau scrise răspunsurile celor trei la întrebarea pusă de Gog! Prima secundă a fost: :O Apoi... bineînţeles, toată lumea a izbucnit în aplauze!
Momentul a fost tensionant, intens, emotiv... a fost super! De altfel, şi acest moment i-a adus voturile publicului: după o competiţie strânsă, în care fiecare din cei 15 finalişti au dat tot ce au mai bun, s-au numărat voturile publicului- care a avut, ca şi înainte, ultimul cuvânt- iar Cristian Gog a fost proclamat cel mai talentat român şi posesorul premiului de 120 000 de euro, oferit de sponsorul show-ului, Cosmote. Pe locul 2, a ieşit Mihai Petraiche, un talentat şi eminent dansator- robot, iar pe locul 3, Cristian Leana, un geniu al matematicii şi al rezolvării cubului Rubik. 
CONCLUZII: consider că show-ul din acest an a fost mai bun decât cel de anul trecut. Talente mai complexe, mai surprinzătoare, parcă mai simpatice. Ca şi anul trecut, s-a creat mare vâlvă în jurul fericitului câştigător: umblă vorbe rele în jurul momentului lui Cristian Gog, considerat un truc ieftin. Explicaţia am găsit-o aici:  http://www.youtube.com/watch?v=aUVXz5yfsJQ . Părerea mea: toate comentariile sunt doar minciuni de tot râsul. Deşi, recunosc, am fost nemulţumită că nu Răzvan "Krem" Alexe a fost cel mai talentat român, dar eu propun să fim fair-play. Cristian Gog chiar a câştigat marele premiu pe drept. Nu toţi spectatorii şi telespectatorii pot fi mulţumiţi, let's be serious now.
Am câteva numere speciale care mi-au atras atenţia de-a lungul competiţiei, pe care sunt mândră să vi le arăt mai jos:

• Răzvan "Krem" Alexe rămâne preferatul meu până la capăt! Un artist în adevăratul sens al cuvântului... şi sunt sigură că este doar la început de carieră.

• Silviu Paşca & Friends, deşi nu au ajuns în finală, mi-au plăcut la nebunie... sunt, pur şi simplu, super-tari!

• Oana Lianu este un talent în adevăratul sens al cuvântului, şi mă bucur sincer că acum este cunoscută de toată România, deoarece merită din plin.

• Tomer Weissbuch, din păcate, a fost greşit înţeles de mulţi: el a fost privit ca un hater Justin Bieber, şi nu ca un artist. Îmi pare sincer rău că nu a ajuns în finală, la fel ca în cazul altor talente promiţătoare.

• Cosmin Mihalache mi-a plăcut mult, dat fiind că este un pianist de-a dreptul genial!

Şi cam atât... Doar câteva lucruri mai am de spus: de abia aştept sezonul următor!!!!!!

XoXo,

Tanya Amy.

You and I will be... safe & sound. :)

I wished you were there with me, when all those shadows passed through the leaves, like they were trying to steal me from you. I wished everything would turn alright. But here we are, in this cruel world, where everyone waits eagerly for our next move. Wishing we would fall again.
I miss all those days when the forest was my only shelter, when the sky's birds were flying above my head, reproducing my lullabys, when she was waiting for me at home, with that annoying, fluffy cat. Everything seems so far away now. Do you remember our calm childhood? Everything seems now like a so much time ago ended fairytale. You were there, too, and that rainy day comes again and again in my mind, making everything even more worse. There, in the arena, we have to use the sword against each other. Only one can stay alive. 
But what happens if I can't stay alive without you...?
I wished we would live another live. I wished your name wasn't on the piece of paper which seemed like shining between the others. I wished nothing of these would happen. And now I'm here, in the middle of the woods, worrying for you. Worrying for all the wounds you got because of them, worrying for all the blood you shed during the fight for our lives. And, yes, hoping. Hoping that I will see you again. Hoping that everything would turn right. Hoping that I would look in your gorgeous blue eyes again, and that I will hide myself from everything is bad and mean, in your protective arms. Hoping that, in a happy future, we will stay there, in front of the crowds, knowing this horror movie tape got its end. At first, I didn't know if I would stay alive. I didn't know if I would get to return in my poor house, where she would wait for me, with her big, blue eyes staring at the door, wishing I would keep my promise. I didn't know if I would survive even the first days. But here we are. In front of the danger. You're squeezing my hand gently, trying to make my understand you'll never let me go, even when his sword would hit us. I'm returning the squeeze, with a smile. Here we are, ready to face the dangers, ready to begin the real fight.
I close my eyes, wishing everything would pass quickly... so wake me up with a kiss when the sunrise will announce us that we're safe.

XoXo,

Tanya Amy.

Feeling the alphabeat :X

He's cool, he's awsome, and I just love him so much! ( Belieberii care au văzut "Never Say Never 3D" ştiu la ce mă refer... ) Oricum, the proper is that David Guetta is the best DJ alive! Aici ţin să deschid o paranteză şi să subliniez următoarea idee... eu nu sunt fană David Guetta de când cu piesele de pe "Nothing But The Beat" . Okay, nu sunt mai brează, ce-i drept, deoarece DJ-ul francez de 44 de ani mi-a atras atenţia de când cu "When Love Takes Over" , feat.-ul său cu Kelly Rowland, de pe albumul "One Love" . Totuşi, am ascultat şi piese mai vechi de-ale sale, care mi-au plăcut la fel de mult. Înapoi la ce am început... David Guetta e un geniu al mixajului. Niciodată în viaţa mea care însumează, până acum, 14 anişori, nu am auzit un asemenea sound şi nu am simţit palpitaţiile unei asemenea energii şi al unui asemenea beat. Merită pe deplin titlul de cel mai bun DJ, pe care sper că îl va păstra mult timp de-acum încolo. Şi ceea ce e de admirat, pe lângă abilităţile sale de DJ şi producător muzical, este faptul că nu duce o viaţă "de noapte" , numai prin cluburi, cu sticla de bere în mână, stil care a distrus până acum destule talente muzicale şi actoriceşti. Din câte am înţeles, e un soţ şi un tată fericit, ceea ce e de jos pălăria! Să fii DJ nu e o chestie uşoară, cel puţin asta e concluzia mea de novice în toată faza asta cu muzica. Iar David Guetta o face bine, poate prea bine. Este unul din muzicienii mei preferaţi şi, cred eu, creatorul muzicii unei noi generaţii. Ceea ce e şi mai demn de subliniat e faptul că nu e un muzician comercial. Face, simplu, muzică de club adevărată, cu versuri şi sound adevărat, la platane adevărate. Pentru că asta înseamnă muzică de club, nu nişte sound-uri copilăreşti făcute pe calculator!

Care e piesa mea preferată David Guetta? Greu de ales. Momentan, după cum spun şi titlul postării, şi poza, ador "The Alphabeat" . Această piesă este simpla dovadă că David Guetta is a genius şi fără vocea unui artist cunoscut pe acordurile piesei respective. Acum parcă îmi doresc şi mai mult să asist la unul din mix-urile lui live... când a venit cu "One Love" Tour în România, nu am putut să merg pentru că... da, se intra acolo de la 16 ani în sus, iar eu aveam 13. Da, ştiu că acum am abia 14, dar speranţa moare ultima, right?

În cazul în care nu aţi ascultat până acum David Guetta ( deşi mă îndoiesc oarecum ) , nu ezitaţi să o faceţi... because nothing can set you free more than alphabeat does. :)

XoXo,

Tanya Amy.