Obsesia mea pentru... cărţi merită scuzată. :o3

Fiecare om are o anumită obsesie sau, ca să fiu politicoasă, un anumit hobby, o anumită pasiune. Ei bine, o să fiu sinceră: pasiunea mea de-o viaţă, la propriu, sunt cărţile. Multă vreme, am fost neînţeleasă din acest punct de vedere: mulţi mă catalogau drept "tocilară" şi "fată fără viaţă socială" doar pentru că îmi plăcea să citesc. Acum, însă, situaţia s-a schimbat fiindcă aşa-numitele "celebrităţi" ale şcolii ( eu nu fac parte din această categorie, şi nici nu vreau să am legături cu cineva din acestă categorie... sunt un insider, so what? ) s-au hotărât şi ele să pună mâna pe câte o carte.... fantasy, bineînţeles, să umble cu ea sub braţ ca să arate lumii că s-au ţinut de abecedar la vremea potrivită şi surprise! acum cititul e foarte la modă. Toată lumea, put your hands up in the air. :|
Mă rog, înapoi la subiectul principal. Pentru mine, cărţile nu sunt o modă. Moda e trecătoare, de sezon; în schimb, cărţile mi-au însoţit dintotdeauna existenţa, şi nu glumesc deloc când spun asta. Încă de când eram mică, mama îmi cumpăra multe cărţi. Bineînţeles, erau cărţi de colorat pe care aveam grijă să le măzgălesc cum se cuvine, şi cărţi ilustrate, cu texte micuţe în colţuri. De mică am fost vorbăreaţă- ferice de cei care scapă şi acum de mine şi de limbariţa mea- , şi a fost doar o problemă de timp până când am început să alcătuiesc povestiri orale pe baza imaginilor din cărţile copilăriei mele. Când mă ducea mama în parc, şi eu primeam acolo bucuroasă doza mea de "lectură" zilnică, alte mămici şi bunici mă priveau uimite şi o întrebau pe mama: "Ştie să citească?" . Nu am fost un copil-geniu, să nu credeţi nimic de acest gen. Doar îmi plăcea să creez, să îmi imaginez.
De-a lungul timpului, nici eu nu mai ştiu câte cărţi am citit. Oricum, iată-mă acum, la 14 ani, citind cărţi de fantasy şi chick-lit, şi scriind propriile mele poveşti. Visez să devin scriitoare, iar cărţile mele să însoţească existenţa altor generaţii, care să le lase mai departe copiilor, şi ei copiii copiilor, şi aşa mai departe...
Sunt o visătoare, asta au făcut din mine cărţile.
Care este cartea mea preferată? Deşi sunt o împătimită a genurilor fantasy, science-fiction şi chick-lit, cartea mea preferată corespunde unui stil ceva mai... prăfuit: "La răscruce de vânturi" de Emily Bronte. Mi-am cumpărat cartea când am fost în tabără la Bran, de la librărie "Cărtureşti" din Braşov, fiind tipărită de editura Leda. Eram foarte curioasă să văd despre ce e vorba, de vreme ce, în cel de-al treilea volum al seriei "Amurg" , de Stephenie Meyer, "Eclipsa" , Bella citeşte această carte, iar acţiunea este oarecum legată de ce se întâmplă în cartea lui Emily Bronte. Am fost placut surprinsa de acest roman. Deşi poate părea greoi la început, pe mine m-a impresionat împletirea poveştilor de dragoste înfiripate între membrii a două familii aparent foarte diferite, zbuciumată de venirea unui străin care îşi spune Heatcliff, şi care se dovedeşte un om de o profunzime diabolică. De asemenea, am şi plâns când am citit cartea asta, la momentul când Catherine ( fiica ) şi Hareton, nepot al lui Heatcliff prin adopţie, se împacă. :( Povestea se termină odată cu lăsarea păcii peste conacul "Wuthering Heights" , iar Catherine şi Hareton, preferaţii mei, se căsătoresc. Nu vă spun mai multe, deoarece vreau să vă las să descoperiţi singuri restul.
Şi, pentru că aş sta ore întregi să vorbesc despre cărţi, cred că voi organiza puţin subiectul...

• Scriitoarea mea preferată: Stephenie Meyer. Contrar celor spuse de mulţi "experţi în fantasy"  , seria "Amurg" a fost, este şi va fi mereu una din cele mai geniale poveşti fantasy tip saga, cea care, de altfel, a obţinut succesul de care se bucură acum toate romanele de acest gen. Am primit de Paşte "Gazda" , pe care de abia aştept să o citesc.
• Cartea fantasy preferată: clar "Amurg" . O recitesc cu plăcere de fiecare dată, iar acest lucru se întâmplă şi cu restul cărţilor din serie. Consider că, dacă nu ai citit "Amurg" , e posibil să înţelegi cam greu restul cărţilor de fantasy, deoarece cartea lui Meyer poate fi văzută drept un fel de... pod de trecere din lumea oamenilor în lumea paranormală. În fond, mie mi se pare că povestea de dragoste între Bella şi Edward e parcă mai umană decât cea între Elena şi Stefan Salvatore în "Jurnalele Vampirilor" ( nu mă înţelegeţi greşit, am citit seria şi mi-a plăcut foarte mult ) , sau între Sookie Stackhouse şi vampirul Bill. În cazul poveştii de dragoste din "Amurg" , totul e luat într-o ordine oarecum firească: nu se sare aşa repede la inele de logodnă sau... mă rog, înţelegeţi la ce mă refer.
• Cartea chick-lit preferată ( şi prima care am citit-o ) : "Fetele din West End" de Clare Naylor... o recomand oricarei fete, e de-a dreptul "delicioasa" . ;)
• Cartea care, sincer, nu mi-a plăcut: pot să spun mai multe? Cu toată sinceritatea, nu mi-a prea plăcut seria "Vampirii Sudului" . Deocamdată, am citit 5 cărţi din ea, dar cred că subiectul nu e pe placul meu. Sookie se cuplează cu mai toate creaturile supranaturale, şi nu găsesc niciun semn de dragoste adevărată. Poate sunt şi cam mică să citesc aceste cărţi dar, oricum, sunt destul de interesante.
• Cartea care m-a marcat profund: "Jocurile Foamei" de Suzanne Collins. V-am spus şi de ce într-o postare mai veche. Pur şi simplu, nu cred că o să uit mesajul acestei cărţi prea curând.
• Cea mai palpitantă serie de cărţi: clar "Micuţele mincinoase" de Sara Shepard. Am citit cele 4 cărţi apărute deocamdată la Leda, şi am văzut şi cele două sezoane din serial. Pur şi simplu, nu te poţi sătura.
• Surprize plăcute: "Mai las-o moale cu fantomele" de Megan Crewe, "Nu plânge sub clar de lună" de Heather Davis şi seria "Forţele răului absolut" de Kelley Armstrong... sinceră să fiu, mi-au plăcut mult aceste cărţi, mai mult decât mă aşteptam să îmi placă.

În final, vă spun: cărţile nu sunt o pierdere de timp, ci sunt, de fapt, o evadare din acest cotidian extrem de plicticos, aşa că citiţi prima carte pe care o ochiţi la librărie, şi nu veţi regreta.

XoXo,

Tanya Amy.