Being me is a mistake?

... because, nowadays, everyone acts like it is.

Nu sunt o teribilistă, şi nici nu militez pentru drepturile tinerilor neliniştiţi. Nu vorbesc despre lupta interminabilă cu "babacii" care nu ne înţeleg. Ci despre lupta cu cei din jurul nostru şi, mai cu seamă, cu noi înşine.

E vorba despre toţi cei care, prin comportamentul lor şi prin cuvintele lor, vorbe de doi bani, ne fac să vrem să fim altcineva. Aceasta este una dintre cele mai mari greşeli pe care un adolescent în căutarea propriei personalităţi, care se ocupă cu conservarea proprului stil, o poate face. Din păcate, astăzi, societatea are o bază instabilă pe ceea ce e considerat "cool" să faci şi să spui. Involuntar, ne supunem acestui stil prostesc. Acceptăm o dominaţie inutilă. Ne lăsăm schimbaţi de cei care nu au dreptul nici măcar de a obiecta împotriva stilului nostru. Le oferim puterea pe care ei şi-o doresc atât de mult.

Întrebarea e: oare merită?

O să fiu directă: dacă vă simţiţi ciudaţi, fiţi ciudaţi! Sunteţi cu toţii incredibili. Un băiat poate fi cool şi dacă nu înjură şi nu fumează. O fată poate fi o divă şi dacă nu poartă roz şi nu stă cu cei mai populari puşti din şcoală. Cu alte cuvinte, fiţi voi înşivă. Faceţi ceea ce simţiţi că trebuie să faceţi. Spuneţi ceea ce credeţi că e bine să spuneţi. Jucaţi după propriile reguli, şi nu după ce alţii impun fără rost. Contrar a ceea ce "elita" tinerimii zilelor noastre spune, toţi suntem egali, toţi suntem oameni de preţ. Acum depinde de fiecare dintre noi cum ne folosim calităţile, defectele, talentele şi aptitudinile cu care am fost înzestraţi. NUMAI de noi, nu de alţii, care consideră că sunt îndreptăţiţi să facă pe şefii.

Vă spun direct: ascultaţi-vă vocile interioare. Dacă vreţi, faceţi ceva nebunesc, nu are de ce să vă pese de ce spun "cei cool" . Dansaţi în ploaie. Avem o singură viaţă, pentru numele lui Dumnezeu! Cum se presupune că vă trăiţi viaţa, dacă ea vă este ghidată de cineva de vârsta voastră, conform unor tipare tâmpite de care ar trebui să te doară fix undeva?

Nu mă consider, şi nici nu vreau să fiu o sfătuitoare bună. Totuşi, tot ce îmi doresc este să văd că toţi tinerii din această lume minunată se bucură de vieţile lor, făcând alegerile corecte pe cont propriu. Nu mai vreau dominaţie, vreau egalitate. Şi am vaga impresie că nu sunt singura care vrea asta.

Acum vă las cu o piesă Katy Perry, ca să îmi închei pledoaria.

XoXo,

Tanya Amy.